cărăușește (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂRĂUȘÉȘTE adv. (Rar) în felul cărăușilor (
1). [
Pr.:
-ră-u-] –
Cărăuș +
suf. -este.cărăușește (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂRĂUȘÉȘTE adv. (Rar) În felul cărăușilor. – Din
cărăuș +
suf. -ește.cărăușește (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cărăușéște (-ră-u-) adv.cărăușește (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂRĂUȘÉȘTE adv. (Rar) În felul cărăușilor (
1). [
Pr.:
-ră-u-] —
Cărăuș+ suf. -ește.