cărătoare (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)cărătoare, cărătóri, s.f. (reg.) butoi folosit la căratul strugurilor strosiți de la vie; pritoacă.
cărătoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cărătoáre1 (persoană) (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. cărătoárei; pl. cărătoárecărătoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cărătoáre2 (butoi) (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. cărătórii; pl. cărătóri