cărărat - explicat in DEX

cărărat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂRĂRÁT, -Ă, cărărați, -te, adj. (Rar) Cu multe cărări. – Cărare + suf. -at.

cărărat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂRĂRÁT, -Ă, cărărați, -te, adj. (Rar) Cu multe cărări. – Din cărare + suf. -at.

cărărat (Dicționaru limbii românești, 1939)
cărărát, -ă adj. (d. cărare). Munt. Vărgat, dungat cînd ar trebui să fie omogen (vorbind de o stofă).

cărărat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cărărát adj. m., pl. cărăráți; f. cărărátă, pl. cărăráte

cărărat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂRĂRÁT, -Ă, cărărați, -te, adj. (Rar) Cu multe cărări. — Cărare + suf. -at.