cărvunar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂRVUNÁR, cărvunari, s. m. (La
pl.) Nume dat, prin asociație cu carbonarii italieni, elementelor progresiste care au inițiat, la începutul
sec. XIX, în Țara Românească și în Moldova, o mișcare reformatoare, reprezentând interesele boierilor liberali și ale negustorilor; (și la
sg.) membru al acestei mișcări. –
Cf. it. carbonaro.cărvunar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂRVUNÁR s. m. v. carbonar.cărvunar (Dicționaru limbii românești, 1939)cărvunár, V.
carbonar.cărvunar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cărvunár s. m.,
pl. cărvunáricărvunar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂRVUNÁR, cărvunari, s. m. (La
pl.) Nume dat, prin asociație cu carbonarii italieni, elementelor progresiste care au inițiat, la începutul
sec. XIX, în Țara Românească și în Moldova, o mișcare reformatoare, reprezentând interesele boierilor liberali și ale negustorilor; (și la
sg.) membru al acestei mișcări. —
Cf. it. carbonaro.