căruțărie - explicat in DEX

căruțărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂRUȚĂRÍE s. f. 1. Meșteșugul de a face căruțe. 2. Atelier unde se construiesc căruțe. 3. (Colectiv) Unelte de căruțaș. – Căruță + suf. -ărie.

căruțărie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂRUȚĂRÍE s. f. 1. Meșteșugul de a face căruțe. 2. (Colectiv) Unelte de căruțaș. – Din căruță + suf. -ărie.

căruțărie (Dicționaru limbii românești, 1939)
căruțăríe f. (d. căruță). Meseria de a face căruțe ș. a.

căruțărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
căruțăríe s. f., g.-d. art. căruțăría, g.-d. căruțăríi, art. căruțăríei

căruțărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
căruțărie f. meseria căruțașului.

căruțărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂRUȚĂRÍE s. f. 1. Meșteșugul de a face căruțe. 2. Atelier în care se făceau căruțe. 3. (Colectiv) Unelte de căruțaș. — Căruță + suf. -ărie.