căruțaș - explicat in DEX

căruțaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂRUȚÁȘ, căruțași, s. m. Persoană care transportă cu căruța marfă sau persoane; cărăuș, harabagiu, cărucer. – Căruță + suf. -aș.

căruțaș (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
căruțaș, căruțași s. m. dezertor.

căruțaș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂRUȚÁȘ, căruțași, s. m. Persoană care transportă cu căruța marfă, poveri sau persoane. – Din căruță + suf. -aș.

căruțaș (Dicționaru limbii românești, 1939)
căruțáș m. Cel ce conduce căruța.

căruțaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
căruțáș s. m., pl. căruțáși

căruțaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
căruțaș m. 1. cel ce duce cu căruța; 2. reparator de trăsuri.