cărunție(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CĂRUNȚÍE s. f. (Rar) Căruntețe. – Cărunt + suf. -ie.
cărunție(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CĂRUNȚÍE s. f. (Rar) Căruntețe. – Din cărunt + suf. -ie.
cărunție(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cărunțíe (rar) s. f., art. cărunțía, g.-d. cărunțíi, art. cărunțíei
cărunție(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CĂRUNȚÍE s. f. (Rar) Căruntețe. — Cărunt + suf. -ie.