cărucĭoară - explicat in DEX

cărucioară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂRUCIOÁRĂ, cărucioare, s. f. Diminutiv al lui căruță. – Căruță + suf. -ioară.

cărucioară (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂRUCIOÁRĂ, cărucioare, s. f. Diminutiv al lui căruță.

cărucioară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cărucioáră (rar) (-cioa-) s. f., g.-d. art. cărucioárei; pl. cărucioáre

cărucioară (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cărucioară f. căruță mică și ușoară (mai ales de poștă).

cărucioară (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂRUCIOÁRĂ, cărucioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui căruță. — Căruță + suf. -ioară.

cărucĭoară (Dicționaru limbii românești, 1939)
cărucĭoáră (oa dift.) f., pl. e. Căruță mică.