cărucer - explicat in DEX

cărucer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂRUCÉR, căruceri, s. m. (Reg.) Căruțaș. – Căruță + suf. -ar.

cărucer (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂRUCÉR, căruceri, s. m. (Reg.) Căruțaș. – Din căruță + suf. -ar.

cărucer (Dicționaru limbii românești, 1939)
cărucér m. (d. căruță). Est. Cel care conduce o căruță, căruțaș.

cărucer (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cărucér (reg.) s. m., pl. cărucéri

cărucer (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂRUCÉR, căruceri, s. m. (Reg.) Căruțaș. — Căruță + suf. -ar.