cărturăreasă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂRTURĂREÁSĂ, cărturărese, s. f. Femeie care se îndeletnicește cu ghicitul în cărți. –
Cărturar +
suf. -easă.cărturăreasă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂRTURĂREÁSĂ, cărturărese, s. f. Femeie care se îndeletnicește cu ghicitul în cărți, în bobi etc. – Din
cărturar +
suf. -easă.cărturăreasă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)cărturăreasă, cărturărese s. f. ghicitoare în cărți
cărturăreasă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cărturăreásă s. f.,
g.-d. art. cărturărései; pl. cărturărésecărturăreasă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cărturăreasă f. femeie care ghicește dând în cărți.
cărturăreasă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂRTURĂREÁSĂ, cărturărese, s. f. Femeie care se îndeletnicește cu ghicitul în cărți. —
Cărturar +
suf. -easă.