cărticea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂRTICEÁ, -ÍCĂ, cărticele, s. f. 1. Diminutiv al lui
carte; cărțișoară, cărțulie.
2. Pachețel cu foițe de țigară. –
Carte +
suf. -icea, -icică.cărticea (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂRTICEÁ, -ÍCĂ, cărticele, s. f. 1. Diminutiv al lui
carte. 2. Pachețel cu foițe de țigară.
cărticea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂRTICEÁ, -ÍCĂ, cărticele, s. f. 1. Diminutiv al lui
carte; cărțișoară, cărțulie.
2. Pachețel cu foițe de țigară. —
Carte +
suf. -ea. Cărticică: cu schimbare de
suf.