cărpiniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂRPINÍȚĂ, cărpinițe, s. f. Arbore scund cu scoarță netedă, cenușie, cu frunze ovale, mici, dințate si cu flori în amenți (
Carpinus orientalis). –
Carpen +
suf. -iță.cărpiniță (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CĂRPINIȚĂ (‹
carpen)
s. f. Arbore sau arbust din familia betulaceelor, înalt pînă la 5 m, cu frunze ovate, mici, dințate și flori în amenți; crește în părțile sudice ale țării (
Carpinus orientalis); sfineac.
cărpiniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cărpiníță s. f.,
g.-d. art. cărpiníței; pl. cărpiníțecărpiniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂRPINÍȚĂ, cărpinițe, s. f. Arbore scund cu scoarță netedă, cenușie, cu frunze ovale, mici, dințate și cu flori în amenți
(Carpinus orientalis). —
Carpen +
suf. -iță.