cărpinet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂRPINÉT, cărpineturi, s. n. Cărpiniș. –
Carpen +
suf. -et.cărpinet (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CĂRPINET, com. în
jud. Bihor, pe Crișu Negru; 2.749 loc. (1991).
Expl. de calcare.
cărpinet (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂRPINÉT, cărpineturi, s. n. Cărpiniș. – Din
carpen +
suf. -et.cărpinet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cărpinét s. n.,
pl. cărpinéturicărpinet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂRPINÉT, cărpineturi, s. n. Cărpiniș. —
Carpen +
suf. -et.