cărpinar(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CĂRPINÁR,cărpinari, s. m. (Reg.) Carpen. – Din carpen.
cărpinar(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CĂRPINÁR,cărpinari, s. m. (Reg.) Carpen. – Din carpen.
cărpinar(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cărpinár (carpen) (reg.) s. m., pl. cărpinári
cărpinar(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CĂRPINÁR,cărpinari, s. m. (Reg.) Carpen. — Din carpen.