cărnos - explicat in DEX

cărnos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂRNÓS, -OÁSĂ, cărnoși, -oase, adj. 1. Care are multă carne; musculos. 2. (Despre fructe, frunze, tulpini) Cu mult miez. – Lat. carnosus.

cărnos (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂRNÓS, -OÁSĂ, cărnoși, -oase, adj. 1. Care are multă carne, musculos. 2. (Despre fructe) Cu mult miez. – Lat. carnosus.

cărnos (Dicționaru limbii românești, 1939)
cărnós, -oásă adj. Cu multă carne: braț cărnos, (despre poame) cireșe cărnoase.

cărnos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cărnós adj. m., pl. cărnóși; f. cărnoásă, pl. cărnoáse

cărnos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cărnos a. 1. cu multă carne; 2. se zice asemenea de fructe și de rădăcini. [Lat. CARNOSUS].

cărnos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂRNÓS, -OÁSĂ, cărnoși, -oase, adj. 1. Care are multă carne; musculos. 2. (Despre fructe, frunze, tulpini) Cu mult miez. — Lat. carnosus.