cărbunărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂRBUNĂRÍE, cărbunării, s. f. Loc sau cuptor unde se fac cărbuni de lemn; bocșă (
1). ♦ Magazie de cărbuni; –
Cărbune +
suf. -ărie.cărbunărie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂRBUNĂRÍE, (1) cărbunării, s. f. 1. Loc sau cuptor unde se fac cărbuni de lemn; magazie de cărbuni.
2. (Rar) Meseria cărbunarului. – Din
cărbune +
suf. -ărie.cărbunărie (Dicționaru limbii românești, 1939)cărbunăríe f. Locul unde se fac saŭ se vînd cărbuniĭ (de lemn).
cărbunărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cărbunăríe s. f.,
art. cărbunăría, g.-d. art. cărbunăríei; pl. cărbunăríi, art. cărbunăríilecărbunărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cărbunărie f.
1. locul unde se fac cărbuni;
2. depozit sau magazie de cărbuni.