cărbunar - explicat in DEX

cărbunar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂRBUNÁR, cărbunari, s. m. 1. Muncitor care lucrează la producerea cărbunelui de lemn. 2. Persoană care vinde cărbuni. – Cărbune + suf. -ar.

cărbunar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cărbunár (cărbunári), s. m. – 1. Muncitor care lucrează la producerea cărbunelui de lemn. – 2. Persoană care vinde cărbune. – Mr. cărbunar, istr. cărburǫr. Lat. carbonarius (Pușcariu 288; Candrea-Dens., 261; REW 1676); cf. it. carbonaio, fr. charbonnier, cat. carboner, sp. carbonero, port. carvolino. Cf. cărbune. – Der. cărbunăreasă, s. f. (vînzătoare de cărbuni); cărbunărie, s. f. (cuptor pentru cărbuni).

cărbunar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂRBUNÁR, cărbunari, s. m. 1. Persoană care fabrică sau vinde cărbuni de lemn. 2. Miner. – Lat. carbonarius.

cărbunar (Dicționaru limbii românești, 1939)
cărbunár m. Cel ce face saŭ vinde cărbunĭ (de lemn). V. carbonar.

cărbunar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cărbunár (persoană) s. m., pl. cărbunári

cărbunar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cărbunar m. cel ce vinde cărbuni. [Lat. CARBONARIUS].

cărbunar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂRBUNÁR, cărbunari, s. m. 1. Muncitor care lucrează la producerea cărbunelui de lemn. 2. Persoană care vinde cărbuni. — Cărbune + suf. -ar.