căpșun - explicat in DEX

căpșun (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂPȘÚN, căpșuni, s. m. Plantă erbacee târâtoare din familia rozaceelor, cu frunze trifoliate și cu flori mici albe, cultivată pentru fructele ei comestibile. (Fragaria moschata). – Din căpșună (derivat regresiv).

căpșun (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂPȘÚN, căpșuni, s. m. Plantă erbacee târâtoare care se cultivă pentru fructele ei comestibile (Fragaria elatior). – Din căpșună.

căpșun (Dicționaru limbii românești, 1939)
căpșún m. (d. căpșună). Plantă care face căpșune (fragaria elatior). – În est și căpușún. În vest căpșun înseamnă și „căpșună”.

căpșun (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
căpșún (plantă) s. m., pl. căpșúni

căpșun (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
căpșun m. plantă cu flori albe din familia rozaceelor (Fragaria elatior). [Origină necunoscută].

căpșun (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂPȘÚN, căpșuni, s. m. Plantă erbacee târâtoare din familia rozaceelor, cu frunze trifoliate și cu flori mici albe, cultivată pentru fructele ei comestibile (Fragaria moschata). — Din căpșună (derivat regresiv).