căpuitor - explicat in DEX

căpuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂPUITÓR, căpuitoare, s. n. Unealtă de fierărie cu care se execută căpuirea²; buterolă. [Pr.: -pu-i-] – Cf. cap¹.

căpuitor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂPUITÓR, căpuitoare, s. n. Unealtă de fierărie cu care se formează capul la nituri. [Pr.: -pu-i-] – Din cap¹ + suf. -ui-tor.

căpuitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
căpuitór (-pu-i-) s. n., pl. căpuitoáre

căpuitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂPUITÓR, căpuitoare, s. n. Unealtă de fierărie cu care se execută căpuirea²; buterolă. [Pr.: -pu-i-] — Cf. cap¹.