căprărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂPRĂRÍE, căprării, s. f. 1. (
Înv.) Mic detașament de soldați sub comanda unui căprar
2.
2. (
Fam.) Categorie, grup. –
Căprar2 +
suf. -ie.căprărie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂPRĂRÍE, căprării, s. f. (
Înv.) Mic detașament de soldați sub comanda unui căprar
2. – Din
căprar2 +
suf. -ie.căprărie (Dicționaru limbii românești, 1939)căprăríe f. (d.
căprar 2). Escŭadă, oameniĭ comandațĭ de un caprar [!].
căprărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)căprăríe (
fam.)
(că-pră-) s. f.,
art. căprăría, g.-d. art. căprăríei; pl. căprăríi, art. căprăríilecăprărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)căprărie f. ceată de zece dorobanți sau jandarmi.
căprărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂPRĂRÍE, căprării, s. f. 1. (
Înv.) Mic detașament de soldați sub comanda unui căprar
2.
2. (
Fam.) Categorie, grup. —
Căprar2 +
suf. -ie.