căpriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂPRÍU, -ÍE, căprii, adj. Căprui. –
Capră +
suf. -iu.căpriu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂPRÍU, -ÍE, căprii, adj. Căprui. – Din
capră +
suf. -iu.căpriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)căpríu (rar)
(că-priu) adj. m.,
f. căpríe; pl. m. și
f. căpríicăpriu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)căpriu a. Mold. căpruiu:
ochișorii săi căprii AL.
căpriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂPRÍU, -ÍE, căprii, adj. Căprui. —
Capră +
suf. -iu.căpriŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)căpríŭ, -íe (est) și
căprúĭ, -úĭe (vest) adj. (d.
capră, adică „ca de capră, de căprioară, de gazelă”).
Ochĭ căpruĭ, ochĭ castaniĭ, nu chear [!] negri.