căprioreală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂPRIOREÁLĂ, căprioreli, s. f. Totalitatea căpriorilor (
II 1). [
Pr.:
-pri-o-] –
Căprior(i) +
suf. -eală.căprioreală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂPRIOREÁLĂ, căprioreli, s. f. Totalitatea căpriorilor
(II 1). – Din
căprior +
suf. -eală.căprioreală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)căprioreálă (rar)
(că-pri-o-) s. f.,
g.-d. art. căpriorélii; pl. căpriorélicăprioreală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)căprioreală f. punerea căpriorilor (la o clădire).
căprioreală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂPRIOREÁLĂ, căprioreli, s. f. (Rar) Totalitatea căpriorilor (
II 1). [
Pr.:
-pri-o-] –
Căprior(i) +
suf. -eală.