căprior - explicat in DEX

căprior (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂPRIÓR, căpriori, s. m. I. Animal rumegător sălbatic, mai mic decât cerbul, cu picioare subțiri și agile, cu coarne mici (Capreolus capreolus). II. 1. Fiecare dintre bârnele încrucișate care fac parte din scheletul acoperișului unei case. 2. Fiecare dintre lemnele care formează suportul pe care se așază scândurile patului, platforma zidarului etc. [Pr.: -pri-or] – Lat. capriolus.

căprior (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
căpriór (căprióri), s. m. – 1. Animal rumegător sălbatic, mai mic decît cerbul. – 2. Cușac, riglă. – 3. Suport, stativ. – Mr. numai căprioară, s. f. Lat. capreŏlus (Pușcariu 208; Candrea-Dens., 251; REW 1649; DAR); cf. alb. kaprual (Philippide, II, 636, it. capriuolo, prov., cat. cabriol, fr. chevreuil. Sensul 2 este și romanic, cf. calabr. crapijolu, fr. chevron, sp. cabrio, toți cu același sens. Der. căprioară, s. f. (femela căpriorului); căprioraș, s. m. (unul din cei patru pari care formează scheletul scrînciobului); căpriori, vb. (a fixa căpriorii la o construcție); căprioreală, s. f. (acțiunea de a fixa căpriorii; sistem de căpriori sau ziduri de apărare).

căprior (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
căprior, căpriori s. m. falcă, maxilar.

căprior (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CĂPRIOR (lat. capriolus) s. m. 1. Mamifer artiodactil, rumegător, răspîndit în toate pădurile de cîmpie și deal, mai mic decît cerbul (c. 1 m și 20-30 kg), cu blana roșcată vara și surie iarna, corp zvelt, picioare subțiri și agile, coarne pline, caduce; longevitate, 10-12 ani. Masculul căprioarei. 2. Fiecare dintre barele de lemn care susțin învelitoarea unui acoperiș și stratul-suport al acesteia (astereală sau șipci).

căprior (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂPRIÓR, căpriori, s. m. I. Masculul căprioarei, animal mai mare decât aceasta și cu coarnele ramificate. II. 1. Fiecare dintre bârnele încrucișate care fac parte din scheletul acoperișului unei case. 2. Suport de lemne pe care se așază scândurile patului, platforma zidarului etc. – Lat. capriolus.

căprior (Dicționaru limbii românești, 1939)
căpriór m. (lat. capréolus). Masculu [!] căprioareĭ. Lemn vertical care sprijină alte lemne transversale la acoperemînt saŭ la alt-ceva [!]. Fig. Iron. A muta cuĭva căprioriĭ fălcilor, a-ĭ trage niște pumnĭ în cît să-ĭ strîmbĭ fălcile.

căprior (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
căpriór, -i, s.m. – 1. Suport, stativ, chingă. 2. Lemnul transversal ce prinde cornii casei între ei. 3. T’ingă, cruce (ALR 1971: 273). – Lat. capreolus.

căprior (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
căpriór (că-pri-or) s. m., pl. căprióri

căprior (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
căprior m. l. mamifer rumegător având oarecare asemănare cu cerbul, numai cu două coarne, talie mică și formă elegantă; vânat căutat; 2. fig. lemn lucrat ce spri-jină lații unui acoperiș. [Lat. CAPREOLUS].

căprior (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂPRIÓR, căpriori, s. m. I. Mamifer rumegător din familia cervidee, mai mic decât cerbul, cu blana roșcată-cafenie, picioare subțiri și agile, coarne mici, pline, caduce (Capreolus capreolus). II. I. Fiecare dintre bârnele încrucișate care fac parte din scheletul acoperișului unei case. 2. Fiecare dintre lemnele care formează suportul pe care se așază scândurile patului, platforma zidarului etc. [Pr.: -pri-or] – Lat. capriolus.