căprar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂPRÁR1, căprari, s. m. (Rar) Păstor de capre. –
Lat. caprarius.căprar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂPRÁR2, căprari, s. m. (
Pop.) Caporal. – Probabil din
magh. káprár (káplár). Cf. bg. kapral, rus. kaprál.căprar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)căprár (căprári), s. m. – Păstor de capre. –
Mr.,
megl. căprar. Lat. caprārius (Pușcariu 280; Candrea-Dens., 240; REW 1648);
cf. it. capraio, prov.,
cat. cabrier, fr. chevrier, sp. cabrero, port. cabreiro. Nu trebuie să se confunde cu omonimul său
căprar „caporal”.
cf. caporal. Der. căprăreasă, s. f. (păstoriță de capre);
căprăreață, s. f. (stînă de capre), pe care Candrea-Dens., 249, îl derivă de la un
lat. *
capraricia, cf. sp. cabreriza, dar care poate fi și un
der. intern, cu
suf. -
eață (
cf. strungăreață, porcăreață);
căprărie, s. f. (stînă de capre);
căprărit, s. n. (stînă de capre).
căprar (Dicționar de argou al limbii române, 2007)căprar, căprari s. m. 1.(
mil., înv.) caporal.
2. (
deț., reed.) supraveghetor de noapte.
3. șef foarte sever.
4. femeie dură, cu comportament și aspect fizic masculin.
căprar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂPRÁR1, căprari, s. m. (Rar) Păstor de capre. –
Lat. caprarius.căprar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂPRÁR2, căprari, s. m. (
Pop.) Caporal. –
Magh. káprár.căprar (Dicționaru limbii românești, 1939)1) căprár m. Păzitor de capre.
căprar (Dicționaru limbii românești, 1939)2) căprár m. V.
caporal.căprar (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)căprár, -i, s.m. – (mil.) Caporal: „Câți îs fileri și căprari” (Țiplea 1906: 492). – Probabil din magh. káprár (káplár), cf. rus. kaprál.
căprar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)căprár (păstor, caporal) (
pop.)
(că-prar) s. m.,
pl. căprári