căpos(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CĂPÓS, -OÁSĂ,căpoși, -oase, adj. (Fam.) 1. Cu capul mare. 2. Deștept. 3. Fig. Încăpățânat. – Cap + suf. -os.
căpos(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) *căpós (fam.) adj. m., pl. căpóși; f. căpoásă, pl. căpoáse
căpos(Dicționaru limbii românești, 1939) căpós, -oásă adj. (d. cap 2). Fam. Iron. Încăpățînat. Prost.
căpos(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CĂPÓS, -OÁSĂ,căpoși, -oase, adj. (Fam.) 1. Cu capul mare. 2. Deștept. 3. Fig. Încăpățânat. — Cap + suf. -os.