căpitănie - explicat in DEX

căpitănie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂPITĂNÍE, căpitănii, s. f. 1. (Urmat de determinarea „portului”) Autoritate administrativă și polițienească care dirijează activitatea unui port. ♦ Clădire în care este instalată administrația unui port. 2. (Înv.) Detașament condus de un căpitan. – Căpitan + suf. -ie.

căpitănie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂPITĂNÍE, căpitănii, s. f. 1. Administrație care dirijează activitatea unui port; localul în care este instalată această administrație. 2. (Înv.) Detașament condus de un căpitan (2). – Din căpitan + suf. -ie.

căpitănie (Dicționaru limbii românești, 1939)
căpităníe f. (d. căpitan saŭ ngr. kapitania). Funcțiunea de căpitan. Circumscripțiune teritorială în unele țărĭ. Localu (bĭurou) căpitanuluĭ: căpitănia portuluĭ. Durata funcțiuniĭ de căpitan. Vechĭ. Diviziune de regiment: căpitănie de roșiorĭ, de verzișorĭ. Diviziune de județ. Căpetenie.

căpitănie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
căpităníe s. f., art. căpitănía, g.-d. art. căpităníei; pl. căpităníi, art. căpităníile

căpitănie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
căpitănie f. 1. funcțiune de căpitan; 2. trupe comandate de un căpitan: Roșiorii despărțiți în căpitănii; 3. circumscripțiune teritorială (în Spania și Muntenegru); 4. odinioară, diviziunea unui județ comandată de un căpitan: căpitănia Focșanilor.

căpitănie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂPITĂNÍE, căpitănii, s. f. 1. (Urmat de determinarea „portului”) Autoritate administrativă și polițienească care dirijează activitatea unui port. ♦ Clădire în care este instalată administrația unui port. 2. (Înv.) Detașament condus de un căpitan. — Căpitan + suf. -ie.