căpităneasă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CĂPITĂNEÁSĂ,căpitănese, s. f. Soție de căpitan (1). – Căpitan + suf. -easă.
căpităneasă(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CĂPITĂNEÁSĂ,căpitănese, s. f. Soție de căpitan. – Din căpitan + suf. -easă.
căpităneasă(Dicționar de argou al limbii române, 2007) căpităneasă,căpitănese s. f. (pop.) soție de căpitan
căpităneasă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) căpităneásă s. f., g.-d. art. căpitănései; pl. căpitănése
căpităneasă(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CĂPITĂNEÁSĂ,căpitănese, s. f. Soție de căpitan (1). — Căpitan + suf. -easă.