cănăvăț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂNĂVẮȚ s. n. v. canavață.cănăvăț (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂNĂVẮȚ, cănăvețe, s. n. (
Înv.) Un fel de pânză rară (de mătase), din care se făceau anterie. [
Var.:
canaváță s. f.] –
Ngr. kannavatson.cănăvăț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂNĂVẮȚ s. n. v. canavață.