cămășuică(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CĂMĂȘÚICĂ,cămășuici, s. f. Cămășuță. – Cămașă + suf. -uică.
cămășuică(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CĂMĂȘÚICĂ,cămășuici, s. f. Cămășuță. – Din cămașă + suf. -uie + -că.
cămășuică(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cămășúică s. f., g.-d. art. cămășúicii; pl. cămășúici
cămășuică(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CĂMĂȘÚICĂ,cămășuici, s. f. Cămășuță. — Cămașă + suf. -uică.