cămătar - explicat in DEX

cămătar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂMĂTÁR, cămătari, s. m. Persoană care dă împrumuturi bănești în schimbul unei camete. – Camătă + suf. -ar.

cămătar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂMĂTÁR, cămătari, s. m. Persoană care împrumută bani cu camătă. – Din camătă + suf. -ar.

cămătar (Dicționaru limbii românești, 1939)
cămătár m. (d. camătă; sîrb. kamatar, rentier). Defav. Uzurar, cel ce dă banĭ cu camătă. – Vechĭ cămatnic și camátnic (vsl. kamatĭnikŭ). V. bancher.

cămătar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cămătár s. m., pl. cămătári

cămătar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cămătar m. cel ce dă bani cu camătă.

cămătar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂMĂTÁR, cămătari, s. m. Persoană care dă împrumuturi bănești în schimbul unei camete. — Camătă + suf. -ar.