cămărășel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂMĂRĂȘÉL, cămărășei, s. m. (
Înv.) Fecior de casă; camerier. –
Cămăraș +
suf. -el.cămărășel (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂMĂRĂȘÉL, cămărășei, s. m. (
Înv.) Fecior de casă; camerier. – Din
cămăraș +
suf. -el.cămărășel (Dicționaru limbii românești, 1939)cămărășél m., pl.
eĭ. Vechĭ. Servitor la cămara domnuluĭ.
cămărășel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cămărășél (
înv.)
s. m.,
pl. cămărășéi, art. cămărășéiicămărășel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂMĂRĂȘÉL, cămărășei, s. m. (
Înv.) Fecior de casă; camerier. —
Cămăraș +
suf. -el.