căminist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂMINÍST, -Ă, căminiști, -ste, s. m. și
f. Student(ă) care locuiește într-un cămin (
5). –
Cămin +
suf. -ist.căminist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)căminíst s. m.,
pl. căminíșticăminist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂMINÍST, -Ă, căminiști, -ste, s. m. și
f. (Student) care locuiește într-un cămin (
5). —
Cămin +
suf. -ist.