călăuzitor - explicat in DEX

călăuzitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂLĂUZITÓR, -OÁRE, călăuzitori, -oare, adj. Care călăuzește, care îndrumează; îndrumător. [Pr.: -lă-u-] – Călăuzi + suf. -tor.

călăuzitor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂLĂUZITÓR, -OÁRE, călăuzitori, -oare, adj. Care călăuzește, care îndrumează. – Din călăuzi + suf. -(i)tor.

călăuzitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
călăuzitór (-lă-u-) adj. m., pl. călăuzitóri; f. sg. și pl. călăuzitoáre

călăuzitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂLĂUZITÓR, -OÁRE, călăuzitori, -oare, adj. Care călăuzește, care îndrumează; îndrumător. [Pr.: -lă-u-] — Călăuzi + suf. -tor.