călugăraș - explicat in DEX

călugăraș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂLUGĂRÁȘ, călugărași, s. m. Diminutiv al lui călugăr (I). – Călugăr + suf. -aș.

călugăraș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂLUGĂRÁȘ, călugărași, s. m. Diminutiv al lui călugăr.

călugăraș (Dicționaru limbii românești, 1939)
călugăráș m. (dim. d. călugăr). Con făcut dintr´o substanță care, aprinsă la vîrf, arde încet și parfumează aeru din casă. V. cursă 2.

călugăraș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
călugăráș s. m., pl. călugăráși

călugăraș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
călugăraș m. 1. călugăr tânăr; 2. Lumânărică afumată.

călugăraș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂLUGĂRÁȘ, călugărași, s. m. Diminutiv al lui călugăr (I). — Călugăr + suf. -aș.