călibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂLÍBIL, -Ă, călibili, -e, adj. (Despre metale) Care se poate căli (
I 1). –
Căli +
suf. -bil.călibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)călíbil adj. m.,
pl. călíbili; f. călíbilă, pl. călíbilecălibil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂLÍBIL, -Ă, călibili, -e, adj. (Despre metale) Care se poate căli (
I 1). —
Căli +
suf. -bil.