căldăraș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂLDĂRÁȘ1, căldărași, s. m. Muncitor care curăță de zgură oala de turnat oțel și montează pâlnia și dopul acesteia. –
Căldare +
suf. -aș.căldăraș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂLDĂRÁȘ2, căldărași, s. m. (
Ornit.) Botroș. – *
Cărdel (
înv. „sticlete” <
lat. *
cardillus)
+ suf. -aș, prin etimologie populară.
căldăraș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)căldăráș (căldăráși), s. m. – Botroș (Pyrrhula europaea).
Lat. cardellus (Candrea-Dens., 233; REW 1686; DAR);
cf. it. cardello (
cardelletto, cardelino),
fr. chardonneret, „sticlete”. Rezultatul normal, *
cărdel, a fost schimbat prin adăugarea
suf. -
aș și printr-o falsă asociere cu
căldare. Această analogie aparentă l-a determinat pe Tiktin să derive numele păsării, de la
căldare, ipoteză care pare de asemenea posibilă pentru REW.
căldăraș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)căldăráș s. m.,
pl. căldăráșicăldăraș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)căldăraș m. alt nume dat botrosului [Lit. mic căldărar, numit astfel după aripele-i de un negru lucitor].
căldăraș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂLDĂRÁȘ1, căldărași, s. m. Muncitor care curăță de zgură oala de turnat oțel și montează pâlnia și dopul acesteia. —
Căldare +
suf. -aș.căldăraș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂLDĂRÁȘ2, căldărași, s. m. (
Ornit.) Botroș. —
*Cărdel (
înv. „sticlete” <
lat. *cardillus) +
suf. -aș, prin etimologie populară.