căldărar - explicat in DEX

căldărar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂLDĂRÁR, căldărari, s. m. Meșteșugar care face sau repară căldări (I) și alte vase (de aramă). – Căldare + suf. -ar.

căldărar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂLDĂRÁR, căldărari, s. m. Meșteșugar care face sau repară căldări și alte vase de aramă. – Din căldare + suf. -ar.

căldărar (Dicționaru limbii românești, 1939)
căldărár m. Care face saŭ vinde căldărĭ și alte lucrurĭ de aramă.

căldărar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
căldărár s. m., pl. căldărári

căldărar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
căldărar m. cel ce face sau vinde căldări sau alte vase de aramă.

căldărar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂLDĂRÁR, căldărari, s. m. Meșteșugar care face sau repară căldări (I) și alte vase (de aramă). — Căldare + suf. -ar.