călcătorie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂLCĂTORÍE, călcătorii, s. f. Atelier unde se calcă (
III) haine, rufărie etc. ♦
Spec. Secție sau atelier în care se calcă produsele textile realizate într-o fabrică de confecții. –
Călcător +
suf. -ie.călcătorie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂLCĂTORÍE, călcătorii, s. f. Atelier unde se calcă haine, rufărie etc. – Din
călcător2 +
suf. -ie.călcătorie (Dicționaru limbii românești, 1939)călcătoríe f. Locu unde se calcă:
călcătorie de rufe.călcătorie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)călcătoríe s. f.,
art. călcătoría, g.-d. art. călcătoríei; pl. călcătoríi, art. călcătoríilecălcătorie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂLCĂTORÍE, călcătorii, s. f. Atelier unde se calcă (
III) haine, rufărie etc. ♦
Spec. Secție sau atelier în care se calcă produsele textile realizate într-o fabrică de confecții. —
Călcător +
suf. -ie.