călcător - explicat in DEX

călcător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂLCĂTÓR, -OÁRE, călcători, -oare, subst. I. S. m. și f. 1. Meseriaș care calcă haine sau rufărie într-un atelier de confecții, într-o spălătorie etc. 2. (Rar) Persoană care calcă o lege, o dispoziție etc. ♦ Prădător, hoț. II. S. f. 1. Scândură pe care olarul frământă lutul cu picioarele. 2. Vas în care se calcă (II 1) strugurii. 3. Instalație specială la gardurile pescărești, care permite trecerea peștelui într-un singur sens sau circulația bărcilor în ambele sensuri fără ca peștele să iasă. III. S. n. 1. Mecanism la mașinile de cusut, care apasă pe placa mașinii materialul ce se lucrează, pentru a putea fi fixat și deplasat mai ușor; apăsător, ceapraz. 2. Unealtă formată dintr-o lamă de oțel plană sau îndoită, cu crestături pe una sau pe ambele muchii, prevăzută cu mâner și folosită de lemnari la rostuirea dinților pânzelor de ferăstrău; ceapraz. 3. Pânză sau perniță pe care se calcă (III) haine, rufărie etc. – Călca + suf. -ător.

călcător (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂLCĂTÓR¹, călcătoare, s. n. Pânză sau perniță pe care se calcă haine, rufărie etc. – Din călca + suf. -tor.

călcător (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂLCĂTÓR², -OÁRE, călcători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care are meseria de a calcă haine, rufărie. 2. (Rar) Persoană care calcă o lege, o dispoziție etc. ♦ Prădător, hoț. – Din călca + suf. -tor.

călcător (Dicționaru limbii românești, 1939)
călcătór, -oáre adj. Care calcă. S. n., pl. oare. Scăunașu războĭuluĭ de țesut. Lin de călcat strugurĭ. S. f., pl. orĭ. Mold. Ceapraz (p. dințiĭ ferăstrăuluĭ).

călcător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂLCĂTÓR, -OÁRE, călcători, -oare, s. m., s. f., s. n. I. S. m. și f. 1. Meseriaș care calcă haine sau rufărie (într-un atelier de confecții, într-o spălătorie etc.). 2. (Rar) Persoană care calcă o lege, o dispoziție etc. ♦ Prădător, hoț. III. S. n. 1. Mecanism la mașinile de cusut, care apasă pe placa mașinii materialul ce se lucrează, pentru a putea fi fixat și deplasat mai ușor; apăsător, ceapraz. 2. Unealtă formată dintr-o lamă de oțel plană sau îndoită, cu crestături pe una sau pe ambele muchii, prevăzută cu mâner și folosită de lemnari la rostuirea dinților pânzelor de ferăstrău; ceapraz. 3. Pânză sau perniță pe care se calcă (III) haine, rufărie etc. – Călca + suf. -ător.

călcător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
călcătór¹ (persoană) s. m., pl. călcătóri

călcător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
călcătór² (unealtă, mecanism) s. n., pl. călcătoáre

călcător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
călcător a. și m. care calcă: călcător de lege; 2. pl. iepele răsboiului de țesut; 3. teasc de călcat struguri.

călcător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂLCĂTÓR, -OÁRE, călcători, -oare, s. m., s. f., s. n. I. S. m. și f. 1. Meseriaș care calcă haine sau rufărie (într-un atelier de confecții, într-o spălătorie etc.). 2. (Rar) Persoană care calcă o lege, o dispoziție etc. ♦ Prădător, hoț. II. S. f. 1. Scândură pe care olarul frământă lutul cu picioarele. 2. Vas în care se calcă (II 1) strugurii. 3. Instalație specială la gardurile pescărești, care permite trecerea peștelui într-un singur sens sau circulația bărcilor în ambele sensuri fără ca peștele să iasă. III. S. n. 1. Mecanism la mașinile de cusut, care apasă pe placa mașinii materialul ce se lucrează, pentru a putea fi fixat și deplasat mai ușor; apăsător, ceapraz. 2. Unealtă formată dintr-o lamă de oțel plană sau îndoită, cu crestături pe una sau pe ambele muchii, prevăzută cu mâner și folosită de lemnari la rostuirea dinților pânzelor de fierăstrău; ceapraz. 3. Pânză sau perniță pe care se calcă (III) haine, rufărie etc. — Călca + suf. -ător.