căișor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CĂIȘÓR,căișori, s. m. 1. Diminutiv al lui cal.2. (La pl.) Călușei (2). [Pr.: că-i-] – Cal + suf. ișor.
căișor(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CĂIȘÓR,căișori, s. m. 1. Diminutiv al lui cal.2. (La pl.) Călușei (2).
căișor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) căișór(că-i-) s. m., pl. căișóri
căișor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CĂIȘÓR,căișori, s. m. 1. Diminutiv al lui cal.2. (La pl.) Călușei (2). [Pr.: că-i-] — Cal + suf. -ișor.