căierel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CĂIERÉL,căierele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui caier. [Pr.: că-ie-] – Caier + suf. -el.
căierel(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CĂIERÉL,căierele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui caier.
căierel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) căierél (rar) s. n., pl. căieréle
căierel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CĂIERÉL,căierele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui caier. [Pr.: că-ie-] — Caier + suf. -el.