căftăni - explicat in DEX

căftăni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂFTĂNÍ, căftănesc, vb. IV. Tranz. 1. (Înv.) A numi pe cineva domn sau a-l așeza într-un rang de boierie (ocazie cu care i se dăruia caftanul). 2. Fig. (Fam.) A bate, a lovi peste spate pe cineva. – Din caftan.

căftăni (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂFTĂNÍ, căftănesc, vb. IV. Tranz. 1. (Înv.) A numi pe cineva domn sau a-l așeza într-un rang de boierie (ocazie cu care i se dăruia caftanul). 2. Fig. (Fam.) A bate, a lovi peste spate pe cineva. – Din caftan.

căftăni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
căftăní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căftănésc, imperf. 3 sg. căftăneá; conj. prez. 3 să căftăneáscă

căftăni (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
căftăni v. a îmbrăca cu caftan, a da rang de boierie: când se căftănia vreun boier AL.

căftăni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂFTĂNÍ, căftănesc, vb. IV. Tranz. 1. (Înv.) A numi pe cineva domn sau a-l așeza într-un rang de boierie (ocazie cu care i se dăruia caftanul). 2. Fig. (Fam.) A bate, a lovi peste spate pe cineva. — Din caftan.