cădenie(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CĂDÉNIE s. f. (Înv.) Cuviință. – Cădea + suf. -enie.
cădenie(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CĂDÉNIE s. f. (Înv.) Cuviință. – Din cădea + suf. -enie.
cădenie(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cădénie (înv.) (-ni-e) s. f., art. cădénia (-ni-a), g.-d. cădénii, art. cădéniei
cădenie(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CĂDÉNIE s. f. (Înv.) Cuviință. — Cădea + suf. -enie.