căciuloi(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CĂCIULÓI,căciuloaie, s. n. Augmentativ al lui căciulă. – Căciulă + suf. -oi.
căciuloi(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CĂCIULÓI,căciuloaie, s. n. Augmentativ al lui căciulă.
căciuloi(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) căciulói s. n., pl. căciuloáie
căciuloi(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CĂCIULÓI,căciuloaie,s. n. Augmentativ al lui căciulă.— Căciulă + suf. -oi.