căciulie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂCIULÍE, căciulii, s. f. (
Reg.)
1. Căpățână de usturoi.
2. Măciulie de mac. – Din
căciulă +
suf. -ie.căciulie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)căciulíe s. f.,
art. căciulía, g.-d. art. căciulíei; pl. căciulíi, art. căciulíilecăciulie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)căciulie f.
Bot. căpățâna usturoiului compusă din mai mulți căței. [Lit. căciulă mică = cap mic].
căciulie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂCIULÍE, căciulii, s. f. 1. Căpățână de usturoi.
2. Măciulie de mac. —
Căciulă +
suf. -ie.