căciuli - explicat in DEX

căciuli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂCIULÍ, căciulesc, vb. IV. Refl. A se ploconi în fața cuiva spre a obține ceva; a cere ceva în chip umil; a se pleca. – Din căciulă.

căciuli (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂCIULÍ, căciulesc, vb. IV. Refl. A se ploconi în fața cuiva spre a obține ceva; a cere ceva în chip umil; a se pleca. – Din căciulă.

căciuli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!căciulí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se căciuléște, imperf. 3 sg. se căciuleá; conj. prez. 3 să se căciuleáscă

căciuli (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
căciuli v. 1. a-și scoate căciula, a face plecăciuni; 2. fig. a se umili (spre a obține ceva).

căciuli (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂCIULÍ, căciulesc, vb. IV. Refl. A se ploconi în fața cuiva spre a obține ceva; a cere ceva în chip umil; a se pleca. — Din căciulă.