câștig (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÂȘTÍG, câștiguri, s. n. Ceea ce câștigă cineva. ◊
Expr. A fi în câștig = a avea un avantaj (față de cineva). – Din
câștiga (derivat regresiv).
câștig (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)câștíg s. n.,
pl. câștíguricâștig (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)câștig n.
1. bani câștigați;
2. folos, profit:
numai banul îl vânează și câștigul fără muncă EM. [Abstras din
câștiga].
câștig (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÂȘTÍG, câștiguri, s. n. Ceea ce câștigă cineva. ◊
Expr. A fi în câștig = a avea un avantaj (față de cineva). — Din
câștiga (derivat regresiv).