cârâitor - explicat in DEX

cârâitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÂRÂITÓR, -OÁRE, cârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care cârâie. 2. S. f. Scârțâitoare cu care se alungă păsările. [Pr.: -râ-i-] – Cârâi + suf. -tor.

cârâitor (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
cârâitor, cârâitori s. m. (intl.) bătăuș.

cârâitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÂRÂITÓR, -OÁRE, cârâitori, -oare, adj. 1. Care cârâie. [Pr.: -râ-i-] – Cârâi + suf. -tor.

cârâitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cârâitór (-râ-i-) adj. m., s. m., pl. cârâitóri; adj. f., s. f. (persoană) sg. și pl. cârâitoáre

cârâitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÂRÂITÓR, -OÁRE, cărâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care cârâie. 2. S. f. Scârțâitoare cu care se alungă păsările. [Pr.: -râ-i-] — Cârâi + suf. -tor.