cârâitoare (Dicționar de argou al limbii române, 2007)cârâitoare, cârâitoare s. f. găină.
cârâitoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÂRÂITOÁRE, cârâitori, s. f. 2. Scârțâitoare cu care se alungă păsările. [
Pr.:
-râ-i-] –
Cârâi +
suf. -tor.cârâitoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cârâitoáre (obiect)
(-râ-i-) s. f.,
g.-d. art. cârâitórii; pl. cârâitóri