cârâi - explicat in DEX

cârâi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÂRÂÍ, cấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre unele păsări; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice, neplăcute, scurte și guturale. 2. Intranz. Fig. (Peior.) A vorbi cu un ton ascuțit și strident, care trădează ostilitate. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A cicăli, a bate la cap pe cineva. ♦ Refl. recipr. A se certa. Toată ziua se cârâie. – Câr + suf. -îi.

cârâi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
cârâi, cârâi I. v. r. a cicăli, a bate la cap II. v. r. a se certa

cârâi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 cấrâie, imperf. 3 sg. cârâiá; conj. prez. 3 să cấrâie

cârâi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÂRÂÍ, cấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre unele păsări; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice, neplăcute, scurte și guturale. 2. Intranz. Fig. (Peior.) A vorbi cu un ton ascuțit și strident, care trădează ostilitate. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A cicăli, a bate la cap pe cineva. ♦ Refl. recipr. A se certa. Toată ziua se cârâie. — Câr + suf. -âi.